Gavrilă Cusco - sculptorul în piatră din Negreia

marți, 8 iunie 2010


sursa informatiei si foto din glasul.ro

2 comentarii:

Adm spunea...

Sub Mogoşa, într-o zonă în care piatra predomină, e satul ăsta de care am auzit din copilărie şi unde am ajuns doar în zilele astea: Negreia. Parcă ascuns în munte, parcă făcut pentru meditaţie, parcă crescut din inima naturii, Negreia are oameni pe măsură.

Un soi de adepţi ai lui Jean-Jacques Rousseau întru permanenta regăsire a liniştii pe care ţi-o dă natura necălcată de paşii omului. Case pe cărări ce duc spre Mogoşa. Drum aproape inaccesibil unei maşini. Ai de bătut la pas fiecare traseu şi ai de meditat când vezi cum ţăranii (în cel mai frumos accept al cuvântului) mulg vacile în timpul păşunatului. Negreienii n-au drum, dar au apă la robinet adusă din izvoarele de sub Mogoşa. Negreienii sunt dintr-o bucată, precum pietrele care le populează vieţile şi din care şi-au făcut garduri şi în rotunjimea gardurilor - grădini de zarzavat. Aici nu există nici măcar conflicte interconfesionale. Biserica de piatră e a ortodocşilor, iar greco-catolicii şi-au construit o biserică de lemn. Era păcat să se strice armonia naturii din cauza opţiunilor spiritual-religioase. Şi uite că nu s-a stricat.

• A dat Baia Mare pe Negreia

Ce învăţător ori profesor nu visează să fie titular pe post în Baia Mare? Visează toţi şi se zbat să-şi vadă visele realizate. Uite că învăţătoarea Maria Demian, din titulară pe post în Baia Mare, a dorit să devină titulară la Negreia şi a reuşit! E coordonatoarea unei şcoli unde sunt vreo 19 elevi şi vreo 21 de copilaşi de grădiniţă. Pentru cele 160 de fumuri din Negreia, e foarte bine. Coordonatoarea e femeie de-a locului. Visează un cămin cultural şi cu drum asfaltat. În rest, viaţa e absolut formidabilă, curgând liniştit şi profund. La Negreia, oamenii ştiu să-şi trăiască viaţa, nu se pierd în amănuntele inutile şi stresante de la oraş. De fapt, Maria Demian are mare dreptate.

• Sculptorul în piatră

E incredibilă apropierea de acest sat de munte. La vreo 600 m de prima casă, apare la margine de drum, o sculptură în piatră. Apoi, operele de artă se ţin lanţ. Ai sentimentul unui Stonehenge în miniatură. Artă în piatră fără autor. Şi, totuşi... există artistul. E un fost lucrător la pădure, tată a trei fete şi trei băieţi, care, după ce a ajuns la pensie de ani buni, s-a retras la margine de lume şi la început de munte. Acolo are o căsuţă cu fântână sculptată în piatră. Acolo bolovanii - oferiţi cu generozitate de natură - devin idei.
Gavrilă Cusco a ajuns artist din pricină că a descoperit vocea pietrelor care devin opere de artă pentru concetăţenii lui. Negreia e populată de sculpturile lui Cusco. Fiecare operă a fost sfinţită de preot.
Şi uite-aşa, omul acesta tăcut lasă în urma lui un limbaj turnat în pietre (de exemplu, SFERA de piatră e absolut uimitoare) care peste ani poate fi decriptat de înţelepţii vremurilor ce vin. Până atunci, sculptorul în piatră din Negreia şi-a găsit un soi de înţelepciune pe care n-a avut-o până nu s-a întors la natură şi o linişte interioară dublată de neliniştea creaţiei pentru care l-ar invidia (fără exagerare!) mulţi dintre artiştii importanţi ai lumii mari.


articol preluat din glasul.ro

Anonim spunea...

mi se pare fortata nota. aricolul nu reda realitatea pe deplin.se exagereaza mult pt a impresiona.

:)) ;)) ;;) :D ;) :p :(( :) :( :X =(( :-o :-/ :-* :| 8-} :)] ~x( :-t b-( :-L x( =))

Trimiteți un comentariu

Orice parere este binevenita asa ca te invit sa comentezi articolul...NU UITA ca si parerea ta conteaza.