Ana si Gheorghe Filip din Sisesti-oameni cu suflet MARE

joi, 10 iunie 2010


Articol preluat din www.gazetademaramures.ro

1 comentarii:

ovidiu spunea...

In comuna sisesti se deruleaza una dintre cele mai frumoase povesti despre felul in care trebuie educati copiii in spiritul crestin. Iar dupa ani, credinta si educatia unor orfani au adus unei intregi comunitati o rasplata neasteptata: oamenii au depasit prejudecatile si chiar si cei din religii diferite isi dau mana pentru succesul unor actiuni culturale.

Pe Gheorghe si Ana Filip i-am gasit in „atelierul de creatie”, o camera in care privirea ti se fixeaza fara sa vrei pe un superb razboi de tesut. Si uite-asa incepe povestea copiilor care au insufletit casa si veti vedea ca au dat un suflu inedit chiar si satului. O poveste despre normalitatea care in ziua de azi e tot mai rara in multe familii.

Ana si Gheorghe Filip au 61, respectiv 64 de ani, iar acum vreo 10 ani s-au decis sa ajute „niste copii necajiti”. Au fost sprijiniti prin Fundatia „Sf. Gheorghe” in colaborare cu Fundatia HHC si Directia pentru Protectia Copilului Maramures sa creeze conditiile pentru cresterea copiilor, iar din 2002 locuinta lor este „Casa Ana- casa de tip familial”. Asa au ajuns in Sisesti 6 copii: 3 surori orfane si de mama si de tata, si alti 3 copii mai mici (tot frati) care au fost abandonati de parinti. Ana si Gheorghe au devenit „bunica” si „bunicul”, iar casa s-a umplut de nazdravaniile unor pusti cu varste intre 3 si 10 ani. In prezent, la familia Filip sunt doar cele 3 fete orfane, ca din 2009 ceilalti 3 mai mici s-au reintegrat in familia lor naturala.
Trebuie stiut insa ca cei mici n-au ajuns intr-o familie oarecare, ci in familia Filip, o familie de buni crestini. „Bunicii” ne-au povestit ca prima lor grija in privinta copiilor a fost sa-i integreze in comunitate, iar scoala si biserica au fost primii pasi in acest sens. „i-am luat cum s-ar spune de la zero sa-i invatam cum sa se poarte, sa fie buni crestini etc. Necazuri au fost multe. Dar in timp, rezultatele s-au vazut. De exemplu, pe Andreea, fata mai mare, cand am adus-o, era sa ramana repetenta. Iar apoi, in clasa a IX-a, a X-a si a XI-a a fost pe primul loc in clasa. Cand a venit era in clasa a V-a”, spune bunicul. Pe langa faptul ca familia Filip a facut efortul sa nu le lipseasca nimic copiilor, ei si-au luat in serios si noua postura de „profesori”. „Veneau de la scoala, mancau, se dezbracau si ne puneam la lectii. Cel mai greu a fost cu Maricica, care are acum 11 ani (ce in momentul de fata e la familia ei naturala n. red). Stateam pana seara la teme si de cel putin 50 de ori ii cadea pe jos ori pixul, ori radiera... numai sa nu invete”. Iar eforturile de a le explica importanta educatiei n-au intarziat: „Andreea acum da Bac-ul. Initial nu a luat capacitatea, s-a dus la profesionala si a vazut cat e de important sa inveti si a continuat liceul. A recuperat. Alexandra e in clasa a X-a la Seminarul Teologic, si anul trecut a fost pe locul 3. Iar Rodica acum termina clasa a VIII-a”. Cele doua fete mai mari, fac zilnic naveta din sisesti in Baia Mare, si sunt extrem de atente sa nu-si dezamageasca „bunicii”: „comportamentul lor e exemplar. Nu ne-au facut de rusine. Umbla imbracate decent. Le-am explicat ca nu e bine sa incerce sa iasa in evidenta cu farduri sau cu buricul gol. Sunt intr-o casa de crestini”, spune bunicul. Chiar daca „bunicii” au dus greul, un rol important in educatia copiilor l-a avut si prezenta unui preot……………..

Intreg articolul despre acest gest deosebit pe care l-au facut acesti oameni il puteti citi pe gazetademaramures.ro (vezi mai sus sau click pe titlu).
Sursa informatiei si fotografia : www.gazetademaramures.ro (http://www.gazetademaramures.ro/fullnews1.php?ID=10265&IDQ=sisesti)

:)) ;)) ;;) :D ;) :p :(( :) :( :X =(( :-o :-/ :-* :| 8-} :)] ~x( :-t b-( :-L x( =))

Trimiteți un comentariu

Orice parere este binevenita asa ca te invit sa comentezi articolul...NU UITA ca si parerea ta conteaza.